Rugaciunea Tatal nostru explicata copiilor: (Romanian edition)

Product Information

attribution – You must give appropriate credit, provide a link to the license, and indicate if changes were made. You may do so in any reasonable manner, but not in any way that suggests the licensor endorses you or your use. Audio) Rugăciune pentru paza fecioriei și a dreptei credințe, către Sfânta Muceniță Tecla, dimpreună cu Sfintele Mucenițe Fecioare - 22 Noiembrie Deoarece va respectam dreptul la confidentialitate, puteti alege sa nu acceptati unele tipuri de cookie-uri. Regatul lui Dumnezeu este un guvern ceresc, condus de Isus. În curând, acesta va guverna peste întregul pământ.

Cele mai vechi texte ale rugaciunii Tatal Nostru exista scrise in limba greaca. Aceasta se datoreaza faptului ca limba latina a fost limba dominanta a crestinismului in mare parte a continentului european. ”Pater Nostre”, rugaciunea in latina, este o traducere importanta a versiunii din limba greaca. Iata, toate pacatele noastre sunt de obste si suntem cu totii raspunzatori pentru pacatele tuturor. Drept aceea, nu se afla pe pamant oameni cu totul drepti, fiindca toti dreptii au de luat asupra lor unele pacate ale pacatosilor. Greu e sa fii om drept fara de prihana, fiindca nu se afla nici un drept care sa nu poarte pe umerii sai macar un pacatos. Dar fa-ma sa inteleg, Tata, cum se face ca cu cat mai multe pacate ale pacatosilor poarta pe umeri dreptul, cu atat este mai drept? Tatal nostru ceresc, Care trimiti paine de dimineata pana seara copiilor Tai si primesti greselile lor ca plata, usureaza povara drept-slavitorilor si lumineaza intunericul pacatosilor! Tatal nostru, da-ne noua painea noastra, ca sa Te slavim intr-un glas si sa ne amintim cu bucurie de Tatal nostru Cel ceresc. Astazi ne rugam pentru ziua de astazi. Ziua aceasta este mare: in ea s-au nascut nenumarate fapturi noi. Nenumarate fapturi noi, care nu au fost ieri si care maine nu vor fi, se nasc astazi sub aceeasi lumina a soarelui, impreuna cu noi umbla pe una dintre stelele tale si cu noi dimpreuna graiesc Tie: painea noastra. Mai usor este pentru om sa greseasca fata de legile Tale decat sa le inteleaga, Tata. Dar pentru Tine nu-i usor sa ne ierti greselile daca noi nu-i iertam pe cei care gresesc fata de noi. Fiindca Tu ai intemeiat lumea pe masura si pe randuiala. Cum ar putea echilibrul acesta sa se pastreze in lume daca ai avea o masura pentru noi si alta pentru aproapele nostru, sau daca ne-ai da paine in timp ce noi dam aproapelui nostru piatra, sau daca ne-ai ierta pacatele in timp ce noi ne spanzuram aproapele pentru greselile sale? Cum s-ar pastra atunci masura si randuiala in lume, Pastratorule al legii, Tata? E vorba de vechea expresie: si nu ne duce pe noi in ispita, traducere menita sa descumpaneasca pana si mintile cele mai luminate, unele chiar evitand s’o abordeze. Intr’adevar, e greu de admis ca Dumnezeu este acela care ne duce in ispita. Ar insemna ca El sta in spatele omului si, practic, il impinge spre tentatia de a face raul. Verbul original e ambivalent, el insemnand, in functie de context, a duce si a aduce. Asadar, cererea: si nu ne duce pe noi in ispita inseamna: si nu ne aduce in situatia de a fi tentati sa facem raul, sau: nu ne lasa sa ne apropiem de incercarea grea. Noi stim ca tentatia vine de la diavolul, ca el e inselator (i se spune chiar Ispititorul) si ca noi, slabi fiind, putem lesne cadea, si tocmai de aceea Il rugam pe Dumnezeu sa nu ne lase singuri, ca sa-I multumim dupa ce ne-a izbavit sufletul din moarte si picioarele din alunecare, cum spune Psalmistul. Sfantul Ioan Gura de Aur e de parere ca textul acesta e menit sa ne alunge trufia de a crede ca noi-insine putem provoca ispitele, gandind ca le-am birui prin propriile noastre puteri.Ascult povestea neamurilor trecute, privesc spre cer si stiu ca stelele se misca asa cum s-au miscat mii de ani, intotdeauna dupa aceeasi lege, si ca aduc vara si iarna atunci cand trebuie. Cu intelepciune lucrand, Tu nu esti niciodata ostenit, Tatal nostru. Nici un lucru nebunesc nu-si afla loc vreodata in planul Tau. Tu esti la fel de proaspat in intelepciune si bunatate acum ca si in cea dintai zi a Facerii, iar maine vei fi la fel ca astazi. Uneori, ne-am putea descuraja deoarece nu primim imediat răspuns la rugăciunile noastre sincere. Ar trebui să tragem concluzia că lui Dumnezeu nu-i pasă de noi? Sub nicio formă! Următoarele experiențe arată cât de important este să continuăm să ne rugăm. Rugăciunea de dimineață a Sfântului Grigorie Palama către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (din Apantisma) - 14 Noiembrie Soarele ne spune Buna dimineata! zilnic si ne pune intrebarea: ce avem sa-I aratam Marelui nostru imparat? Si noi Ii aratam doar vechile roade stricate ale raului. Dumnezeule, oare nu e tarana cea nemiscata si fara viata mai curata decat omul care se afla in slujba raului? Iata, ne-am zidit casele si castelele prin vai si gropi ale pamantului. Tie nu-Ti va fi greu sa poruncesti raurilor Tale sa inece toate aceste vai si toate aceste gropi, curatand pamantul de oameni si de faptele lor cele rele. Dar Tu esti mai presus de mania noastra si de sfaturile noastre. Daca ai asculta sfaturile omenesti, ai fi nimicit lumea pana la temelii si Te-ai fi ingropat pe Tine Insuti in ruine. Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pre Pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pre noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau. Ca a Ta este Imparatia si Puterea si Slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Dar iata ca omul, daca vrea, poate sa rosteasca numele Tau mai bine decat spinii, deopotriva cu ingerii si cu stelele. Tu, Datatorule al duhului si Datatorule al voii, da-i omului voia Ta.Voia Ta este inteleapta si limpede si sfanta. Aceasta voie misca cerurile: de ce n-ar misca si pamantul, care fata de cer e ca o picatura intr-un ocean? Voia Ta este inteleapta.Stelele si soarele sunt cetateni ai Imparatiei Tale, Tata. Inscrie-ne si pe noi in aceasta oaste stralucitoare.Planeta noastra este mica si intunecata, dar este lucrul Tau, zidirea Ta si insuflarea Ta. Cum poate sa iasa din mainile Tale ceva care nu e mare? Totusi, prin micimea si intunecarea noastra, noi facem mic si intunecat locul salasluirii noastre. Da, pamantul este mic si intunecat de cate ori il socotim imparatie a noastra si cand ne inchipuim ca niste nebuni ca suntem imparati ai ei.

Diavolul, intr’adevar, are ingaduinta lui Dumnezeu de a-l ispiti pe om - sau de a-l incerca -, dar libertatea lui e limitata, chiar daca la extrema. In cazul lui Iov, Dumnezeu ii spune diavolului: Iata, ti-l dau pe mana; numai de viata lui sa nu te-atingi. Atata vreme cat omul traieste, restaurarea normalitatii e posibila oricand (ceea ce, de altfel, s’a si petrecut cu Iov). Mai mult, odata cu ingaduinta de a fi ispitit, Dumnezeu ii ofera omului si modalitatile de a-si depasi impasul. Iata ce le spune Pavel crestinilor din Corint: Ispita nu v’a cuprins decat la masura omeneasca. Dar Dumnezeu nu va ingadui sa fiti ispititi mai mult decat va sta’n putere, ci odata cu ispita va va aduce si calea de a iesi din ea. Un exemplu concret il avem in istoria poporului evreu din vremea Vechiului Testament. Cetatea Betulia era incercuita de o uriasa armata asiriana, iar locuitorii ei, ramasi si fara apa, nu mai aveau nici o nadejde de scapare. Din mijlocul lor s’a ridicat insa Iudita, care i-a incurajat spunandu-le: Sa-I multumim Domnului, Dumnezeului nostru, pentru aceea ca ne incearca, asa cum a facut-o cu parintii nostri. Dumnezeu, intr’adevar, ii pusese la grea incercare, dar tot El le-a randuit-o pe Iudita, eroina care avea sa intre in istorie prin curajul si iscusinta cu care si-a salvat poporul. Nici o clipa insa nu trebuie sa uitam ca ispita - atat ca incercare, cat si ca tentatie - nu e o fatalitate, un imperativ existential din care libertatea omului trebuie exclusa. Dimpotriva, ea poate fi evitata sau depasita nu doar prin ajutorul lui Dumnezeu, dar si prin vointa omului de a beneficia de asistenta divina; daca o refuza, nici Dumnezeu nu poate face nimic. Mai mult, insul poate fi ajutat si de semenii sai. Iata ce le spune acelasi Pavel crestinilor din Galatia: Fratilor, chiar daca va cadea un om in vreo gresala, voi, cei duhovnicesti, indreptati-l pe acesta cu duhul blandetii, veghind asupra ta insuti, ca sa nu cazi si tu in ispita. Asadar, inclinatia omului spre rau este atat de generala, iar tentatia spre pacat e atat de puternica, incat pana si omul duhovnicesc este amenintat cu caderea. Iata de ce rugaciunea Domneasca, folosind pluralul, e pusa la indemana noastra a tuturor, deopotriva drepti si pacatosi, fiindca toti avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, fie sa ne mentinem intru dreptate, fie sa ne indreptam.Vino, imparate, tronul gol Te asteapta! Odata cu Tine va veni armonia, iar odata cu armonia - frumusetea. Ne-am saturat de alte imparatii; de aceea Te si asteptam acum, Mare Imparate, pe Tine si Imparatia Ta! Cauta spre noi, Puternicule Tata, cauta spre noi si nu te grabi sa trimiti puterea Ta taranii pamantesti pana ce nu va pregati doua odai ca sa Te incapa: buna-voirea si smerenia - buna-voirea ca sa intrebuinteze spre bine darul imprumutat de la Dumnezeu si smerenia ca sa-si aduca aminte intotdeauna ca toata puterea din lume este a Ta, Mare Datatorul de putere. Din toate acestea va rog sa retineti un fapt esential, pe care sa-l aveti in minte ori de cate ori rostiti aceasta cerere: In nici un caz ea nu poate avea sensul de: nu ne duce pe noi in (sau la) pacat, ci: nu ne duce pe noi in incercare. Ne-o spune tot Iisus, intr’o formula pe cat de cuprinzatoare pe atat de simpla, incat e la indemana oricui: Pe toate cate vreti sa vi le faca voua oamenii, intocmai faceti-le si voi lor; ca aceasta este legea si profetii. Iar Pavel conchide: Iubirea e plinirea legii. Si tot Pavel ne vine in ajutor, noua, celor ce traim dupa randuielile acestui veac (prin„veac” intelegandu-se lumea contingenta, cea de sub timp), indemnandu-ne: Si nu va potriviti acestui veac, ci schimbati-va prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu: ce este bun si bineplacut si desavarsit. Asadar, daca ajungi la innoirea mintii, adica la spiritul de discernamant, nu-ti mai trebuie nici un tratat de morala pentru a sti care este voia lui Dumnezeu. A fost o vreme, indelungata, cumplita vreme, cand si oamenii iti ziceau si Te numeau Domn, sau Facator, sau Stapan! Asa a fost, cu adevarat, cand omul simtea ca este numai un lucru intre lucruri. Dar acum, multumita Fiului Tau Unuia-Nascut si Celui mai bun dintre fiii Tai, am invatat numele Tau cel adevarat. Drept aceea si eu indraznesc sa Te chem impreuna cu Hristos: Tata!